Vis . (II)

Dintr-o dată se auzi un strigăt care i se părea foarte cunoscut . Era mama ei, care îi spunea că va întârzia la școală , iar totul se dovedi a fi doar un vis înfricoșător .
Se trezi speriată, dar în acelaș timp ușurată că întâmplarea înspăimântătoare avea să fie doar o proiecție a propriei imaginații .

S-a pregătit în fugă și a plecat spre școală . Drumul i se păru parcă mai lung ca niciodată, iar orice sunet din natură ei i se părea dubios . Nu a mers pe drumul pe care mergea de obicei, pentru că nu trecea prea multă lume , ci a ocolit centrul orașului, prin aglomerație, de teama unei întâmplări similare reale .
Era o fetiță cu ochii migdalați mărginiți de gene lungi și negre . Avea o frunte lată și un păr blond ce sclipea în lumina oricărei mici scântei de soare . Chipul angelic al fetiței de doar 10 ani îi expunea o figură inocentă .
Prin Seattle trecea un râu, pe care puștoaica avea să-l traverseze . Nu obișnuia, dar pentru că nu a ales drumul normal, ci unul mai lung, era nevoită să facă asta . Râul era agitat și avea o viteză foarte mare, care lua după el crengi mai mici și mai mari căzute din copacii goi .
Își spuse că dacă va sări de două ori repede va reuși . A durat mult timp până a avut curajul de a traversa apa rece .
A sărit .
Nu a apucat de 2 ori, pentru că apa a luat-o cu ea . A început să țipe . Ghiozdănașul îi rămăsese în urmă . Din cauza temperaturii scăzute, leșină .

Ce o să se întâmple cu Paige ?  Pare că visul său devine încetul cu încetul realitate .



Asta e partea II a poveștii mele . :d
Sper să vă placă, vă pup :* !