Avea fața mărginită de o urmă vagă, neagră, avea pantalonii plini de praf, iar bluza de noroi . Avea părul răvășit, iar ciuboțelele îi erau parcă inutile gerului cumplit de-afară .
Căută ușa după minute întregi cât privi nestingherită în jur . Tremura, îi era frig, iar afară ningea fără oprire .
Gasise ușa, putrezită , dintr-un lemn ca de stejar, iar clanța acoperită de pulbere de colb . Apăsă cu toată puterea ei, dar in zadar . Ușa nici nu se clinti la prima ei încercare . A doua oară Paige reuși să o deschidă, dar căzu într-un morman gigantic de zăpadă . Pâlcul de nori fumurii întunecă cerul, iar pământul parcă se unea cu acesta .
Îi era prea frig !
Intră în baracă, nedumerită, înfometată, iar degetele parcă nu erau ale ei, pentru că nu și le mai simțea . Era beznă . Și unica rază de soare dispăruse o dată cu apariția așteptată parcă , a norilor.
O lacrimă asemenea unui diamant, îi curse pe obrazul murdar . Se simțea a nimănui, era a nimănui .
Sufletul ei era parcă acea umbră întunecată .
Partea următoare o voi posta în altă zi, momentan atât am avut timp :d . .
I hope you like it :) !
4 comentarii:
o introducere interesanta in viata fragilei Paige :) mai trec sa vad, sper ca povestea sa aiba happyend ;)
o seara minunata iti doresc.
Va avea cu sigurantă un happyend, pentru că nu sunt un fan al finalurilor triste.
Mulțumesc, asemenea !
Faina postarea! M-am inscris la tine pe blog!
Mersi, Minnie, te mai aștept :* !
Trimiteți un comentariu