Vis . (II)

Dintr-o dată se auzi un strigăt care i se părea foarte cunoscut . Era mama ei, care îi spunea că va întârzia la școală , iar totul se dovedi a fi doar un vis înfricoșător .
Se trezi speriată, dar în acelaș timp ușurată că întâmplarea înspăimântătoare avea să fie doar o proiecție a propriei imaginații .

S-a pregătit în fugă și a plecat spre școală . Drumul i se păru parcă mai lung ca niciodată, iar orice sunet din natură ei i se părea dubios . Nu a mers pe drumul pe care mergea de obicei, pentru că nu trecea prea multă lume , ci a ocolit centrul orașului, prin aglomerație, de teama unei întâmplări similare reale .
Era o fetiță cu ochii migdalați mărginiți de gene lungi și negre . Avea o frunte lată și un păr blond ce sclipea în lumina oricărei mici scântei de soare . Chipul angelic al fetiței de doar 10 ani îi expunea o figură inocentă .
Prin Seattle trecea un râu, pe care puștoaica avea să-l traverseze . Nu obișnuia, dar pentru că nu a ales drumul normal, ci unul mai lung, era nevoită să facă asta . Râul era agitat și avea o viteză foarte mare, care lua după el crengi mai mici și mai mari căzute din copacii goi .
Își spuse că dacă va sări de două ori repede va reuși . A durat mult timp până a avut curajul de a traversa apa rece .
A sărit .
Nu a apucat de 2 ori, pentru că apa a luat-o cu ea . A început să țipe . Ghiozdănașul îi rămăsese în urmă . Din cauza temperaturii scăzute, leșină .

Ce o să se întâmple cu Paige ?  Pare că visul său devine încetul cu încetul realitate .



Asta e partea II a poveștii mele . :d
Sper să vă placă, vă pup :* !

Craft & Creativity

Heiii ia uitați ce am găsittt .Câteva chestii făcute manual, dar și simple . Mi-am făcut și eu câteva și sunt chiar faine :d .

1) Mi-am făcut și eu ceva la fel, doar că am mai improvizat căte ceva gen: În vârf, în loc de acel mic năsturaș am pus o pietricică strălucitoare, dar am făcut și câteva cu nasture, am făcut doar pe 5 combinații de culori ( roșu, alb,negru, mov, roz ) și mi-au ieșit cam 13 : câte una din fiecare culoare, apoi una alb-negru, și am mai combinat culorile între ele, și am făcut și una cu toate culorile :)) .
 Hmm, nu am avut sârmă de-asta argintie, dar am folosit-o pe cea din aluminiu :d . Iar suportul în care le-am pus pe toate l-am făcut din carton , pe care am lipit câțiva nasturi și am legat o fundiță roșie :d .

2) Pe asta nu am reușit încă să o fac, sincer nici nu aș avea unde să o pun, nu prea se potrivește cu stilul camerei mele, dar mi s-a părut faină ideea .

3)  Și suportul acesta pentru chei mi l-am făcut, doar că al meu nu e pentru chei :))) . Mi-am agățat accesoriile pentru telefon, brelocuri .. Pentru că oricum nu aveam unde să le țin :d .

p.s: i hope u like it :o3 . 

Vă puppp ! :* 

Umbra în întuneric

Deschise ochii cu teamă, dar nu văzu nimic . Totul era sub ceața neagră închisă-ntre patru pereți care stăteau să cadă . O singură rază palidă a soarelui , răzlea printre dărăpănături și întreținea praful ce se ridică atunci când Paige se strădui să iasă de sub lemnele putrede .

Avea fața mărginită de o urmă vagă, neagră, avea pantalonii plini de praf, iar bluza de noroi . Avea părul răvășit, iar ciuboțelele îi erau parcă inutile gerului cumplit de-afară . 

Căută ușa după minute întregi cât privi nestingherită în jur . Tremura, îi era frig, iar afară ningea fără oprire . 

Gasise ușa, putrezită , dintr-un lemn ca de stejar, iar clanța acoperită de pulbere de colb . Apăsă cu toată puterea ei, dar in zadar . Ușa nici nu se clinti la prima ei încercare . A doua oară Paige reuși să o deschidă, dar căzu într-un morman gigantic de zăpadă . Pâlcul de nori fumurii întunecă cerul, iar pământul parcă se unea cu acesta . 

Îi era prea frig ! 

Intră în baracă, nedumerită, înfometată, iar degetele parcă nu erau ale ei, pentru că nu și le mai simțea . Era beznă . Și unica rază de soare dispăruse o dată cu apariția așteptată parcă , a norilor. 

O lacrimă asemenea unui diamant, îi curse pe obrazul murdar . Se simțea a nimănui, era a nimănui . 

Sufletul ei era parcă acea umbră întunecată . 

Partea următoare o voi posta în altă zi, momentan atât am avut timp :d . . 

I hope you like it :) ! 

Când n-ai ce face ..

Azi mă plictiseam teribil .. Aveam aruncată pe birou o revistă de la geografie, mai veche, și am răsfoit-o - mă uitam doar la titlu, care e imens, și la imagini, normal :)) - , ca un copil mic care nu știe să citească . . .

Am găsit o imagine suuuuuper drăguță cu o girafă mică și adorabilă, iar titlul era „Curiozități” , așa că mi s-au părut interesante să vi le scriu și vouă :d . 

Girafele au o limbă de aproximativ 50 de cm, așadar sunt singurele animale care își pot curăța urechile cu limba . 

 - Vă dați seama ? :)) O limbă de 50 de cm o_O . Cunosc persoane care iși pot atinge nasul cu limba, eu nici așa nu pot, dar ele cu una așa lungă .... :))))) . 

Hmmm mai scrie pe aici că aceste creaturi hidoase, crocodilii, mănâncă pietre . 

 - Ciudat nu ? :d 

 ( „ Se crede că aceste pietre sunt folosite de crocodil și ca balast, în timpul scufundărilot ” . ) 

Cică fructele astea delicioase, căpșunile, sunt un medicament eficient pentru cancer . :|| . 

P.S: Mi s-a părut amuzantă poza . 

Da, știu, și mie îmi e poftă  :)) ! 

V-am pupat :* ! 

Crepuscul .

Ce poate fi mai frumos decât un răsărit de soare la malul mării? Poate un… apus de soare! Sunt două momente unice cu care ziua începe şi apoi se încheie, pentru a face loc … altei zile! Sunt momente ce nu se pot exprima suficient de bine în cuvinte şi care se cer primite în suflet pur şi simplu. Să mergi pe malul mării când ziua încă se îngână cu noaptea, să „auzi” liniştea care domneşte peste toate, să simţi briza răcoroasă a mării cum îţi mângâie faţa, să priveşti cu nerăbdare acea linie a orizontului, în care cerul sărută marea şi pe care apare încet, încet, un punct roşu care devine tot mai mare, aducând strălucire pe întreaga boltă cerească. Un moment de mare emoţie, pe care mulţi îl aşteptăm cu nerăbdare la fiecare revedere cu marea… În faţa imensităţii ei nu poţi să fii îndiferent. Sentimentele puternice care te încearcă la malul mării, te fac să înţelegi că viaţa aceasta este un dar atât de preţios, de care trebuie să ne bucurăm din plin, în cel mai frumos chip.

Sursa: Alexandrone  .

School .. ?!

Pfoaaaa, nici nu vreau să mă gândesc că mâine e ultima zi din vacanță, pe care o voi petrece la fel, cred : citind Moromeții  :( .

Sper să termin mâine și partea a 2-a din volumul I :)))) .
Iar să mă trezesc dimineață ? Frate, 3 săptămâni de vacanță ar trebui să fie de ajuns pentru oboseala adunată în 3 luni ? Deja parcă îmi era dor să-mi aud alarma aia enervantă și să-i dau „Amână 5 minute” :)) .

Taman când mi-e somnul mai dulce și visul mai frumos îl aud și pe tata strigând din camera cealaltă „ Trezește-te, e târziu ! ” ..
Apff, și când mă gândesc că o să dorm iar la prânz, nu-mi vine să cred - eu care până anul ăsta, nici nu voiam s-aud de dormit la prânz -  . Dar uneori vin așa obosită și stresată de ce am de făcut pentru mâine, încât prefer un pui de somn ...

Mă rog, cert e că a fost o vacanță foaaaaaaaaaaarte frumoasă, ca de obicei :)) .
Semestrul ăsta e și mai lung decât primul x_x .
Btw, sper să fie la fel de drăguț ca primul  ..
  ^_^ .

Sentimente unice, xoxo . 

Merită ?

1. Cu siguranță și voi ați fost în situația aia nașpa de a vă place de cineva, dar acea persoană să nu vă acorde atenție ..
 - Am fost în situația aceasta .. Plăceam un băiat din liceu, care nici măcar nu se uita la mine când treceam unul pe lângă altul :d . Eu făceam tot posibilul să trec pe lângă clasa lui, bla bla ... dar degeaba . Ceea ce e cert este că nu m-am dat bătută , pentru că nu-mi stă in fire :) . Oricât de ciudat ar părea, făceam tot ceea ce îmi stătea în putință să îl vad sau să mă bag în seama cu el ..
Faza e că na, toată lumea știe de vestitul „ prim pas al băiatului ” ,de ..
Mă rog, după un timp am aflat că mă place, iar tot ce s-a întâmplat , s-a întâmplat la Balul Bobocilor .. :-bd .

Anyway, speranța moare ultima, deci nu merită să te lași păgubaș - părerea mea - , pentru că dacă nu lupți, nu câștigi :) . 

Btw, răspunsul la întrebare este DA, merită .

2 . Ați fost vreodată în ipostaza de iubit/ă , deși nu vă doreați asta :d ?
- Eu da, am fost . Practic ..am fost cu un băiat din milă, dacă o pot numi așa , eu nu îl plăceam, însă el da -chiar foarte mult- , iar atunci când am văzut că el e așa politicos și își dorește atât de mult să fim împreună , am hotărât să fiu cu el - la vrăjeală - , timp de 1 zi - două ..
Mda, am greșit foarte mult :)) . L-am rănit mai tare decât l-aș fi rănit dacă i-aș fi spus că nu vreau să fim împreună  - am spus chestia cu „nepotrivire de caracter” :)) - ..
Mă rog, NU vă sfătuiesc să acordați o șansă din milă :d . .